Fratii Jderi-de Mihail Sadoveanu

miercuri, 20 aprilie 2011

Prezentarea celor 3 volume

Fratii Jderi - prezentare generala

Capodopera romanului istoric sadovenian, o trilogie inchinata unei epoci eroice si unei personalitati de dimensiuni mitice: Stefan cel Mare.

Geneza:

La baza romanului sta o vasta documentatie. Romancierul a consultat cronicile moldovene - Neculce, Ureche. Din cronica lui Neculce a retinut mai ales legendele, in care era evocata figura domnitorului, legende grupate in O sama de cuvinte; de asemenea a mai consultatDescrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir. Romancierul a mai avut in vedere si lucrarile inaintasilor sai, care evocau figura lui Stefan cel Mare: Alecsandri, Eminescu, Delavrancea, Bolintineanu.

In tesatura romanului Sadoveanu a introdus si motive din balade populare romanesti: Corbea,Gruia lui Novac, Chira chiralina. De asemenea a mai folosit elemente reale, controlabile documentar. Aceste fapte, evenimente reale le-a tratat insa cu libertatea fictiunii artistice: a imaginat scene, dialoguri, a creat personaje, a reconstituit tabloul de epoca, toate dand senzatia de viata reala, autentica. Faptele, personajele sunt credibile pentru ca Sadoveanu a dovedit o intuitie si o capacitate rara de a insufla viata trecutului istoric.

Nu intamplator Sadoveanu se opreste asupra Moldovei secolului al XV.-lea si asupra domniei lui Stefan cel Mare. El vede in acest timp o epoca de echilibru, de stabilitate si de armonie, iar in figura lui Stefan cel Mare, un conducator ideal.

Criticul literar Nicolae Manolescu considera, ca din acest punct de vedere, romanele istorice sunt niste proiectii utopice: dezamagit de societatea in care traia, romancierul isi cauta refugiul in trecut, intr-o perioada arhaica, caracterizata prin stabilitate si armonie sociala.

Astfel in Fratii Jderi ne ofera modelul unei democratii taranesti, condusa de Stefan cel Mare, care reuneste calitatile inteleptului cu cele ale viteazului.

Structura:

Este o trilogie, alcatuita din: Ucenicia lui Ionut (1935), Izvorul Alb (1936), Oamenii Mariei sale (1942).

In atentia romancierului sta figura domnitorului Stefan cel Mare, dar si familia Jderilor, slujbasi credinciosi ai domnitorului. Jderii reprezinta razesimea ridicata la rangul boieresc de Stefan cel Mare, care stabileste o noua ierarhie bazata pe merit personal.

Fratii Jderi este o constructie ampla, epopeica, figura domnitorului si spiritul de sacrificiu al Jderilor fiind urmarite pe fundalul unei soceietati medievale romanesti.

Sadoveanu realizeaza o constructie epica monumentala, o adevarata cronica a vietii sociale, economice, politice si culturale a acestei epoci.

Fratii Jderi poate fi considerat un roman al romanelor. Astfel intalnim: romanul
formarii unui caracter, roman istoric, roman de aventuri, roman al eroismului.

Trilogia lui Sadoveanu este o epopee eroica, care urmareste destinul individului (Jderii) in stransa legatura cu destinul colectiv.
Tema prezinta istoria Moldovei in timpul lui Stefan cel Mare,construita ca o ampla cronica a vietii sociale din perioada de maturitate a domniei,epoca de inflorire a tarii,de progres si de libertate nationala si sociala.Actiunea are doua planuri:unul istoric care ilustreaza evenimentele politice si militare ale epocii si unul social,avand in centru familia Jderilor si devotamentul "oamenilor Mariei Sale".

Ucenicia lui Ionut

Este considerat un roman al iubirii adolescentine. In acelasi timp poate fi considerat si un roman al cunoasterii primitive: oamenii cred in superstitii, semne, in practici primitive. Astfel jupaneasa Ilisafta crede ca soarta omului depinde de un urs mitic; oamenii cred in cai nazdravani, ca de exemplu Catalan, calul lui Stefan cel Mare.

Volumul incepe cu prezentarea sosirii lui Stefan cel Mare la hramul manastirii Neamtu. Aparitia domnitorului provoaca emotie si tulburare in randul poporului.

Oamenii discuta despre Stefan cel Mare, ca despre o fiinta miraculoasa. Cu acest prilej Stefan cel Mare il alege pe Ionut Jder, ca prieten si slujitor al fiului sau, Alexandrel.

Dragostea spontana pentru domnita Nasta il face pe Ionut sa tradeze fratia de cruce cu Alexandrel. Aceasta prima criza erotica il face pe Ionut sa-si piarda capul si sa expuna viata lui Alexandrel.

Sub impulsul acestor senimente pentru Nasta Jonut pleaca-n cautarea ei, rapita la porunca lui Soliman bei. Aceasta evadare necugetata este pedepsita de domnitor si din acest moment Ionut se straduieste sa devine un ostean adevarat a lui Stefan cel Mare.

Calatoria lui Ionut si toate aventurile prin care trece, au un caracter initiatic; ca si personajele din basme, drumul si aventurile reprezinta probe, incercari, prin care Ionut Jder dobandeste experienta si intelepciunea vietii.

Izvorul Alb

Este romanul iubirii de familie. Viata de familie este prezenta prin existenta zilnica a familiei Jderilor. Se pare ca in fruntea familiei sta femeia, care se ingrijeste de toate problemele gospodariei. Jupaneasa Ilisafta este pastratoarea traditiilor, dovedand o gandire arhaica plina de intelepciune.

Titlul este simbolic. Astfel calatoria lui Stefan cel Mare, vanatoarea de la Izvorul Alb cu sensul unei initieri a luarii unui contact cu intelepciunea straveche, mitica, magica.

Fata de volumul I, ritmul epic este mai accelerat. Pe primul plan sunt actiunile lui Simion Jder, comisul din Timiseni, priceput in cresterea si ingrijirea cailor domnesti. Un grup de boieri calatori pun la cale rapirea lui Catalan - calul lui Stefan cel Mare - banuit ca are puteri magice.

Si in acest volum exista o aventura romantica. Astfel Simion Jder se indragosteste de Marusca, rapita de Niculaies Albu, si dusa in Polonia. Fratii Jderi pornesc intr-o expeditie de pedepsire a vinovatilor. Aceasta expeditie este un episod erioc si cavaleresc.

Tot in acest volum se face o descriere ampla a casatoriei lui Stefan cel Mare cu Maria de Mangop, dezvaluindu-se scopurile politice ale acestei casatorii. Acest volum este considerat si un roman al cunoasterii magice.

Oamenii Mariei sale

Este romanul iubirii de tara. Titlul se refera la ostenii lui Stefan cel Mare, care isi parasesc familia mica, pentru a-si apara tara, familia cea mare. Fata de volumul II. care este romanul cunoasterii magice, acest volum este romanul cunoasterii rationale. Accentul se pune pe pregatirea si desfasurarea bataliei de la Vaslui.

Sunt prezentate amanuntit manevrele prin care se urmareste eliminarea actiunilor tatarilor pentru ca intreaga forta sa se concentreze impotriva turcilor. La razboi participa tot poporul. Cel mai sugestiv este capitolul Genune pre genune cheama.

Sfarsitul romanului este cel mai incarcat de istorie. Discursul domnitorului, care elogiaza eroismul celor disparuti este plin de patetism.Ca diplomat iscusit si strateg incercat,Stefan a inteles misiunea sa mareata de a apara libertatea tarii si de a sprijini intreaga crestinitate europeana.Stefan dicteaza scrisori diplomatice in care vesteste izbanda si previne asupra noului pericol ce ameninta toate tarile si de aceea cere ridicarea intregii crestinitati impotriva paganilor.

Impresii

Romanul "Fratii Jderi " mi-a placut foarte mult inca de la primele pagini .Opera m-a ajutat sa inteleg mai bine perioada domniei lui Stefan cel Mare .
Romanul a reconstituit timpul si atmosfera acelei perioade .Sunt ilustrate obiceiurile,traiul si datinile taranilor moldoveni din acea epoca medievala ,ele fiind legate de unele practici magice.
Am ramas surprins de faptul ca si pe vremea lui Stefan cel Mare Moldova era intr-o stare inapoiata din punct de vedere al civilazatiei .Cei trei soli venetieni veniti ca oaspeti la curtea domneasca ,observa si comenteaza realitatile special politice din Moldova.Ei au fost surprinsi placut de datinile si obiceiurile aparte ale moldovenilor ,dar nu s-au sfiit sa afirme starea inapoiata a drumurilor care "pur si simplu nu exista".
Dupa lectura romanului "Fratii Jderi" am inteles mai bine faptul ca sa ai o pata de Jder pe obraz este un semn bun.
Personal , ma consider un "jder " de nadajde al Moldovei.

Date despre autor

Acestea sunt poze ale autorului Mihail Sadoveanu.

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Opera sa se poate grupa în cîteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian, precum și o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.

Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeși. Urmează gimnaziul "Alecu Alecsandru Donici" la Fălticeni. În timp ce studia la gimnaziu, în 1897, intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra lui Ștefan cel Mare, renunțînd, însă, din lipsă de izvoare istorice. Urmează apoi cursurile Liceului Național din Iași, iar la București studiază dreptul. Debutează în revista bucureșteană Dracu în 1897. În 1898 începe să colaboreze la foaia Viața nouă alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnînd cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz.

Se stabilește la București, în 1904, se căsătorește, și va avea unsprezece copii. În același an are loc debutul editorial cu patru volume deodată - Povestiri, Dureri înăbușite, Crîșma lui Moș Precu, Șoimii - în care Sadoveanu manifestă predilecție deosebită pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 ”anul Sadoveanu”.

În 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași. În acest an publică volumele Povestiri de seară (la Editura Minerva), Genoveva de Brabant, broșura Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobîndi pămînt ș.a. Colaborează la revista Sămănătorul, dar se va simți mai apropiat spiritual de revista care apărea la Iași, Viața Românească.

În anul 1919 editează, împreună cu Tudor Arghezi, la Iași, revista Însemnări literare. În decembrie, revista își anunță încetarea apariției: Viața românească își pornește iar munca pentru cultură și folos. Noi, cei de la Însemnări literare, reintrăm în curentul ei cu modestele noastre mijloace. În editura revistei ieșene publică volumul de nuveleUmbre și broșura În amintirea lui Creangă, iar la Editura Luceafărul, volumulPriveghiuri. Devine membru al Academiei Române în 1921.
În anul 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin.

În 1928 publică povestirea Hanul Ancuței, aparținînd perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o îmbinație ideală a genului epic și liric.
În anul 1936 Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa scot, începînd cu luna ianuarie, revista lunară Însemnări ieșene. La moartea lui Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista Viața românească.

După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicînd opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.

În anul 1948 publică romanul Păuna Mică, iar un an mai tîrziu în 1949, Mihail Sadoveanu este ales președinte al Uniunii scriitorilor. Cîțiva ani mai tîrziu, în 1952 publică romanul istoric Nicoară Potcoavă, capodoperă a genului. În 1954 publică volumul Aventură în lunca Dunării.

În anul 1955, scriitorului i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mihail Sadoveanu a primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961.

Mihail Sadoveanu se stinge din viață la data de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat alături de Eminescu și Caragiale.

“Sadoveanu cultivă valorile inteligenței, drept nu ale unei inteligente dialectice, ci ale uneia ”așezate” […]. Personajul lui cel mai caracteristic e dominat de înțelepciunea adîncă și puțin sceptică a omului care confruntă orice situație de viață cu o enormă experiență personală, istorică, ancestrală.”

(Al. George)

Teme ale operei lui Mihail Sadoveanu(universsul literar)

Mihail Sadoveanu, Ceahlăul literaturii române, cum l-a numit Geo Bogza , Ştefan cel Mare al literaturii române cum i-a spus G.Călinescu, are o operă monumentală a cărei măreţie constă în densitatea epică şi grandoarea compoziţională.
1. Viaţa satului romanesc (tema spiritualităţii satului românesc) este principala temă a epicii sadoveniene, întrucât ţăranul român a fost principalul meu erou, mărturisea Sadoveanu într-un discurs ţinut la Academia Română. Ţăranul sadovenian este locuitorul de la munte, moldoveanul cu viaţă aspră ca şi meleagurile prăpăstioase pe care este sortit să trăiască (aşa cum ilustrează prozatorul în legenda de la începutul romanului Baltagul). Puternic individualizat în literatura romană, ţăranul lui Sadoveanu se particularizează prin câteva trăsături specifice: - ţăranul, ca păstrător al lumii vechi, arhaice şi patriarhale;
- ţăranii moldoveni sunt oameni blajini şi înţelepţi, cu un acut simţ al dreptăţii şi al libertăţii, apărători ai unor principii de viaţă fundamentale statornicite din vremi imemoriabile;
- răbdători în suferinţă, ţin în sufletul lor dureri nestinse, se retrag în mijlocul naturii sau răbufnesc cu violenţă, împlinindu-şi dreptatea, menţinând nealterat sentimentul demnităţii umane;
- universul sufletului ţărănesc se compune din adevăr, dreptate, demnitate şi iubire pătimaşă: Fa-te şi tu ce-i putea, dar mai ales un om cumsecade să te faci! Să nu răpeşti munca săracului (...), să nu-ţi baţi joc de nevoiaşul care varsă lacrimi pe brazdă (La noi în Viişoara);
- înclinaţia lor către confesiune, plăcerea de a povesti întâmplări din vreme adâncă.
Opere reprezentative: Povestiri - volumul de debut; povestirile in drum spre Hârlău, Păcat boieresc, Bordeienii din volumul Dureri înăbuşite, opere de maturitate de o reală valoare literară; Hanu Ancuţei, în care cele nouă povestiri ilustrează o lume arhaică, povestitorii sunt ţărani care retrăiesc întâmplări de demult,; din vreme veche'şi care au vocaţia confesiunii, plăcerea de a istorisi întâmplări petrecute în locuri specific sadoveniene: hanul, moara, crâşma; Baltagul, roman ce ilustrează viaţa arhaică, aspră şi plină de pericole a ţăranilor de la munte, oieri sau tăietori de lemne, care-şi duc traiul într-un spaţiu spiritual şi fizic asemănător celui dirl Mioriţa, conducându-sc după rânduieli nescrise, după legi şi credinţe strămoşeşti.
2. Spaţiul închis al oraşului de provincie, al târgului inert, care distruge puritatea sufletului omenesc:
- oraşul este un spaţiu mohorât, lipsit de vitalitate, în care se petrec drame cauzate de monotonia vieţii de provincie;
- personajele sunt slujbaşi mărunţi, meşteşugari, boieri fără vitalitate, care se mişcă într-o lume cenuşie, strivitoare de viaţă, ce sugerează platitudine spirituală;
- oamenii oraşelor sunt victime ale tristeţii, însingurării şi suferinţei provocate de eşecul spiritual;
Opere reprezentative: romanele Floare ofilită, Locul unde nu s-a întâmplat nimic, Apa morţilor, Haia Sanis. ,
3. Romanul istoric. Mihail Sadoveanu este creatorul romanului istoric, ce ilustrează istoria Moldovei în trei etape: secolul al XV-lea (Ştefan cel Mare), secolul al XVI-lea (Ion Vodă cel Viteaz), secolul al XVII-lea (Ştefan Tomşa. Vasile Lupu, Duca-Vodă).
Mihail Sadoveanu reconstituie, în principal, două aspecte istorice:
- Epoca de glorie a Moldovei în care eroii sunt dominaţi de un profund sentiment patriotic, fiind conturaţi din acumulări de calităţi şi care. prin îmbinarea elementelor clasiciste cu cele romantice, devin personaje legendare. Ei sunt caracterizaţi de trăsături spirituale ţărăneşti, setea pentru adevăr şi dreptate, vitejie, curaj, putere de sacrificiu, dorinţă de libertate.
Opere: Fraţii Jderi, Neamul Şoimăreştilor.
Epoca de decădere jalnică a Moldovei, în timpul domniei lui Duca-Vodă, un despot lacom, egoist, impasibil la viaţa grea a oamenilor, necruţător şi rău, inuman, ducând o viaţa izolata din pricina firii lui închise, necomunicative. Romanul Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă are la baza construcţiei literare motivul străinului, care observă şi comentează cele văzute în timpul călătoriei sale prin Moldova (Montesquieu.- Scrisori persane; Vasile Alecsandri - Balta Albă).
. 4. Tema naturii se regăseşte la Mihail Sadoveanu în toate operele literare, nu numai în cele care descriu în mod special zone mirifice ale plaiurilor româneşti, de aceea prozatorul a fost supranumii poet al naturii. Trăsăturile principale ale aspectelor naturii ilustrate de, M.Sadoveanu s-ar.putea sintetiza astfel:
- frumuseţea şi armonia peisajului naturii mirifice româneşti;
- profunda comuniune a omului cu natura, care capătă diferite ipostaze aparte în proza sadoveninană:
-natura - loc de linişte şi reflecţie pentru om;
- natura ca stare sufletească, adică orice simţire, zbucium al sufletului uman se proiectează în natură şi prin natură;
- natura - refugiu al echilibrului şi libertăţii depline a omului;
- natura ocrotitoare pentru om, ferindu-l de violenţele existenţiale, apărându-l de pericolele ce i-ar putea distruge sufletul, simţirea.

Opera reprezentativă este Ţara de dincolo de negură, care ilustrează lumea mirifică, primitivă şi poetică a Deltei Dunării. Personajele sunt oameni cu patima istorisirii, a confesiunii şi au îndeletniciri singuratice: pescari şi vânători rămaşi etern credincioşi acestor tărâmuri. Lovinescu spunea despre lumea oamenilor şi a necuvântătoarelor ilustrate în acest volum că este cea mai înalta expresie a instinctului de sălbăticie.
Stilul. Cea mai uimitoare izbândă a lui Mihail Sadoveanu este aceea cu privire la limbă, spunea George Călinescu. Stilul sadovenian are câteva particularităţi din care reiese farmecul şi vraja pe care o degajă întreaga sa proză:
- solemnitatea este dată de epitete, comparaţii, metafore elogiative, de premărire a spiritului ţărănesc sau a trăsăturilor comparabile cu ale personajelor mitologice;
-arhaitatea — este ilustrată de folosirea arhaismelor fonetice, semantice şi lexicale (a se tângui pentru a se vâita, cetăţuie pentru cetate, lunatice pentru femei nebune, lăcaş pentru mănăstire etc.);

- muzicalitatea limbajului este ca o simfonie, o partitură intonată sub cupola lui Dumnezeu, auzindu-se lina jeluire a doinelor, viforul strigătelor de război,

larma petrecerilor cu vin şi lăutari, vaietele noroadelor învinse, dominate de poruncile aspre ale voievodului (Zoe Dumitrescu-Buşulenga). Timpul în care se petrec întâmplările, faptele din întreaga sa proză este un timp mitic, un timp al credinţelor strămoşeşti, într-o lume arhaică, primitivă, foarte puternic legată de natura înconjurătoare, un timp care se măsoară după semnele vremii, după superstiţii, după legi strămoşeşti nescrise, dur păstrate cu sfinţenie de generaţii şi transmise cu credinţă urmaşilor (Baltagul, Hanu Ancuţei). însuşi Sadoveanu plasează de multe ori întâmplările în vreme veche ori în vreme adâncă.